acum imi dau seama ca am lasat sa treaca vara, fara sa scriu nimic...:) de multe ori vroiam s-o fac, dar ba nu aveam timpul necesar pentru asta, ba trageau de mine micii mei teroristi, ba n-aveam inspiratie...:)
ei, va spun acum in linii mari despre noi:
vara a fost superba, mai ales concediul...(v-ati prins)...mare, soare, relaxare, liniste...ce-ti poti dori mai mult?:) si ca toate lucrurile frumoase, s-a sfarsit foarte repede...:(
apoi, a urmat cea mai grea incercare din experienta mea de 'mama'...am inceput gradinita...mi-am facut mii de ganduri negre, scenarii peste scenarii, cum o sa fie, daca o sa fie...:) eram sigura ca dupa prima zi de gradi, Eric va vrea sa ramana acasa, deifnitiv si pentru totdeauna...:) ei bine, M-AM INSELAT!!! rau de tot...Eric a avut o deschidere extraordinara vizavi de mersul la gradi, mai ales datorita educatoarei lui, pe care o iubeste foarte mult...:) cred ca asta e cel mai important lucru pentru ca experimentul 'gradinita' sa aiba succes si sa nu fie perceput ca o trauma...am avut marele noroc sa ne inscriem la o doamna educatoare minunata...:)
in ceea ce-l priveste pe micul terorist, pot spune doar ca ma minunez zi de zi de ceea ce face, de felul in care imita tot (si mai ales pe frate-so)...am impresia si nu cred ca gresesc, ca stie mai multe lucruri decat stia Eric la varsta lui...asa am inteles ca sta treaba cu fratii mai mici...;)
Filip e un dulce, un copil cuminte, si-a pastrat bunul obicei de-a papa tot ce-i dau (Doamne-ti multumesc...:) ) e un copil care stie ce vrea, are personalitate, nu e plangacios si e mereu vesel, cu zambetul pe buze...:)
nu pot decat sa ma bucur de ei, sa ma consider o fericita a sortii pentru ca sunt sanatosi, frumosi si pentru ca ne lumineaza viata in modul lor inocent si plin de viata...:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cine are ceva de zis, s-o faca aici: