am fost din nou, in weekend la o petrecere pentru copii...nu ratam astfel de ocazii, mai ales cand e vorba de copilasii prietenilor nostri....la ultimele 3 petreceri, am fost in formula completa, adica 4...:) stiti si voi cat de greu e sa ajungi la ora fixa undeva, cand ai un copil...dar cand ai doi, deja e aventura...:)
oricum, am remarcat faptul ca Filip e foarte cuminte, ca de obicei, nu face decat sa priveasca in jur, tinut in brate la verticala, evident...si dupa o vreme, cand i se face foame, servim masa si tragem un pui de somn, in toata harmalaia aferenta unei petreceri de copii...:)
Eric in schimb, e foarte rusinos, de cum intram se ascunde dupa fusta mamei sau in brate la tati...asta pana se obisnuieste putin cu atmosfera...desi e un copil foarte vesel, jucaus, vorbaret si extrovertit, cand ajungem intr-o astfel de locatie, plina cu adulti si copii, el devine timid, retras si deloc sociabil sau comunicativ...sper sa fie doar o etapa la varsta asta, sa ne invatam sa socializam si sa ne jucam si cu copiii, nu doar cu adultii...:) evident, sper inca sa-l schimbe gradinita, pe care n-o frecventam deocamdata din motive obiective...;)
una peste alta, nu ne plac petrecerile din cauza galagiei si a decibelilor din boxe (chiar nu inteleg de ce e nevoie de muzica data foarte tare la o petrecere pentru copii) a tunurilor de confetti, care ne sperie rau de tot si a cantecului 'LA MULTI ANI!'...:) mda, am un copil foarte sensibil, sper cu timpul sa se obisnuiasca cu toate si sa participe cu placere la astfel de 'intruniri' de pici...:)
luni, 11 octombrie 2010
joi, 9 septembrie 2010
2 luni, 2 saptamani si 2 zile...
au trecut deja 2 luni de la ultima postare...luni in care preocuparile si prioritatile mele s-au schimbat, si la fel tot ceea ce se intampla cu noi si in jurul nostru... totul graviteaza acum in jurul celor doi printisori, totul trebuie impartit cu grija, asa incat cel mare sa nu simta nici o schimbare in viata lui care sa-i ameninte suprematia...
viata cu 2 copii nu e usoara, timpul meu s-a redus substantial...as putea spune ca daca as incerca sa le fac pe toate asa cum ar trebui n-as avea timp nici sa mananc...insa declar sus si tare ca nu sunt femeia model, nu vreau sa le pot face pe toate, vreau sa pot sa ma bucur de aceasta perioada frumoasa, dar care trece atat de repede...sa ma bucur de a doua minune din viata noastra, de micul printisor, care e la fel de cuminte si papacios ca atunci cand am venit cu el acasa din maternitate...sa ma bucur de Eric si de toate nazdravaniile lui, sa fiu incantata de cat de frumos a crescut si cat de istet a devenit, de vocabularul lui care se imbogateste pe zi ce trece, de puterea lui de a intelege si a percepe lumea...
acum, la 2 luni, 2 saptamani si 2 zile de cand printisorul a intrat in viata noastra, fac un bilant si nu pot decat sa fiu multumita de tot ce s-a intamplat pana acum cu noi...
Filip e adorabil...suntem deja mult mai activi, zambim si gangurim inca de dimineata, de la trezire, stam foarte bine la mami in brate si ne tinem capul sus fara probleme, ce mai, suntem baieti mari...avem peste 6 kilograme...suntem deja la hainute de 3-6 luni, unele ne sunt bune acum, pentru o scurta perioada...
adevarul e ca suntem mai relaxati acum, nu mai sarim la fiecare scancet, nu ne mai panicam din orice si incercam sa ne bucuram de fiecare etapa a vietii noastre, a vietii lor alaturi de noi...e frumos dar e si greu, insa n-as schimba cu nimeni viata mea de acum...
fratiorul mai mare, Eric, evident, e foarte grijuliu cu cel mic, il mangaie si-l protejeaza de intrusi, pe care nu-i lasa nici macar sa puna mana pe Filip sau pe caruciorul lui... sper ca si pe viitor relatia dintre ei sa fie una la fel ca cea de acum, sau de ce nu mult mai stransa si apropiata, luand in calcul trecerea anilor...
in concluzie, sa fim sanatosi si sa avem putere sa ne bucuram alaturi de ei si de realizarile lor...
viata cu 2 copii nu e usoara, timpul meu s-a redus substantial...as putea spune ca daca as incerca sa le fac pe toate asa cum ar trebui n-as avea timp nici sa mananc...insa declar sus si tare ca nu sunt femeia model, nu vreau sa le pot face pe toate, vreau sa pot sa ma bucur de aceasta perioada frumoasa, dar care trece atat de repede...sa ma bucur de a doua minune din viata noastra, de micul printisor, care e la fel de cuminte si papacios ca atunci cand am venit cu el acasa din maternitate...sa ma bucur de Eric si de toate nazdravaniile lui, sa fiu incantata de cat de frumos a crescut si cat de istet a devenit, de vocabularul lui care se imbogateste pe zi ce trece, de puterea lui de a intelege si a percepe lumea...
acum, la 2 luni, 2 saptamani si 2 zile de cand printisorul a intrat in viata noastra, fac un bilant si nu pot decat sa fiu multumita de tot ce s-a intamplat pana acum cu noi...
Filip e adorabil...suntem deja mult mai activi, zambim si gangurim inca de dimineata, de la trezire, stam foarte bine la mami in brate si ne tinem capul sus fara probleme, ce mai, suntem baieti mari...avem peste 6 kilograme...suntem deja la hainute de 3-6 luni, unele ne sunt bune acum, pentru o scurta perioada...
adevarul e ca suntem mai relaxati acum, nu mai sarim la fiecare scancet, nu ne mai panicam din orice si incercam sa ne bucuram de fiecare etapa a vietii noastre, a vietii lor alaturi de noi...e frumos dar e si greu, insa n-as schimba cu nimeni viata mea de acum...
fratiorul mai mare, Eric, evident, e foarte grijuliu cu cel mic, il mangaie si-l protejeaza de intrusi, pe care nu-i lasa nici macar sa puna mana pe Filip sau pe caruciorul lui... sper ca si pe viitor relatia dintre ei sa fie una la fel ca cea de acum, sau de ce nu mult mai stransa si apropiata, luand in calcul trecerea anilor...
in concluzie, sa fim sanatosi si sa avem putere sa ne bucuram alaturi de ei si de realizarile lor...
marți, 6 iulie 2010
dragoste la patrat...
a venit vremea sa scriu din nou pe blog...dupa o lunga perioada de pauza...justificata...;)
acum scriu in calitate de 'mamica la patrat'...da, in viata noastra a aparut a doua comoara, Filip...un ingeras de copil, cumintel, frumos si papacios...s-a nascut in ziua de Sanziene, nu fara a ne da de la inceput niste emotii pe care cred ca n-o sa le uit vreodata...din fericire, a avut ingerasul lui pazitor acolo Sus...iar acum totul e perfect...
astazi avem 12 zile, si ne-a cazut buricul!!! chiar daca pentru unii nu inseamna mare lucru, pentru noi asta e unul din primele evenimente majore din viata lui, care abia acum incepe...
sa dea Domnul sa aiba o viata plina de noroc, bucurii si impliniri, alaturi de fratiorul cel mare si de cei dragi...
acum scriu in calitate de 'mamica la patrat'...da, in viata noastra a aparut a doua comoara, Filip...un ingeras de copil, cumintel, frumos si papacios...s-a nascut in ziua de Sanziene, nu fara a ne da de la inceput niste emotii pe care cred ca n-o sa le uit vreodata...din fericire, a avut ingerasul lui pazitor acolo Sus...iar acum totul e perfect...
astazi avem 12 zile, si ne-a cazut buricul!!! chiar daca pentru unii nu inseamna mare lucru, pentru noi asta e unul din primele evenimente majore din viata lui, care abia acum incepe...
sa dea Domnul sa aiba o viata plina de noroc, bucurii si impliniri, alaturi de fratiorul cel mare si de cei dragi...
vineri, 14 mai 2010
UN VOT VA RUGAM! - CONCURS
participam la concurs...desi ne-am inscris mai tarziu decat altii, speram sa recuperam...cu ajutorul vostru, al prietenilor virtuali si nu numai...
asa ca, daca doriti sa ne acordati votul vostru, zilnic, la urmatorul link:
http://www.cordcenter.ro/gallery/image/957.html
o puteti face!
va multumim frumos!
asa ca, daca doriti sa ne acordati votul vostru, zilnic, la urmatorul link:
http://www.cordcenter.ro/gallery/image/957.html
o puteti face!
va multumim frumos!
duminică, 9 mai 2010
Unde esti copilarie?
in ultima vreme am absentat...sincer, nu prea mai am chef si 'tragere' spre scris...urmeaza o perioada importanta, ca sa nu zic cruciala, si cu cat se apropie mai mult cu atat ma iau tot felul de ganduri...rabdarea e pe terminate, miscarile sunt tot mai greoaie si parca batranetile au venit prea devreme...:) cel putin asa ma simt...acum...dar sper intr-o recuperare rapida si fara probleme...:)
totusi, incerc sa-mi adun energia si gandurile pozitive si sa mai iesim din cotidian...asa cum am facut-o sambata...ne prinde bine din cand in cand cate o iesire, fie la munte, fie la un restaurant, fie oriunde ne putem deconecta putin de grijile cotidiene..:)
Eric, ca de obicei, a fost in elementul lui... si ma minunez de fiecare data cata energie, pofta de viata si miscare au cei mici...sunt lucruri pe care noi le-am pierdut, in timp, sau stau ascunse undeva, acolo, in noi si asteapta doar sa fie scoase la lumina...:)
joi, 15 aprilie 2010
minunea...de la miezul noptii...
nu stiu la ce v-ati asteptat citind titlul...nu, n-am nascut...inca...
despre altceva vreau sa vorbesc...despre o mare realizare pt noi, pt Eric de fapt...sigur, pt unii e o chestie banala, care nu merita mentionata...pt noi e o piatra de temelie...
de 3 nopti, mai exact din noaptea de 10 spre 11 aprilie, domnisorul nostru s-a hotarat brusc si dintr-o data sa doarma singur...bunn...dar nu oriunde, ci in camera lui, in patul lui...nefolosit pana acum in acest scop...
asa incat...2 nopti la rand am dormit, chinuita ce-i drept, pe saltea langa el, ca sa nu cada din pat...eram dispusa la asa ceva, avand in vedere scopul nobil... abia in a 3-a zi ne-a sosit aparatoarea de pat comandata pe internet...asa incat ieri noapte a dormit baiatul singur singurel..si toata noaptea....
din pacate nu m-am putut bucura din plin de noaptea petrecuta fara el...ca deh, asta micu isi cam face de cap...de parca are program de club every night...
deci, ma declar mai mult decat multumita...mai ales ca totul a venit natural, fara constrangeri, de care sincer imi era tare groaza...
despre altceva vreau sa vorbesc...despre o mare realizare pt noi, pt Eric de fapt...sigur, pt unii e o chestie banala, care nu merita mentionata...pt noi e o piatra de temelie...
de 3 nopti, mai exact din noaptea de 10 spre 11 aprilie, domnisorul nostru s-a hotarat brusc si dintr-o data sa doarma singur...bunn...dar nu oriunde, ci in camera lui, in patul lui...nefolosit pana acum in acest scop...
asa incat...2 nopti la rand am dormit, chinuita ce-i drept, pe saltea langa el, ca sa nu cada din pat...eram dispusa la asa ceva, avand in vedere scopul nobil... abia in a 3-a zi ne-a sosit aparatoarea de pat comandata pe internet...asa incat ieri noapte a dormit baiatul singur singurel..si toata noaptea....
din pacate nu m-am putut bucura din plin de noaptea petrecuta fara el...ca deh, asta micu isi cam face de cap...de parca are program de club every night...
deci, ma declar mai mult decat multumita...mai ales ca totul a venit natural, fara constrangeri, de care sincer imi era tare groaza...
sâmbătă, 10 aprilie 2010
Petrecere...
azi am fost la petrecere...da, petrecere de 2 anisori, ce v-ati imaginat? :)
evident, mamici, tatici, printre ei misunau copilasii agitati, care fugeau intr-una, tipau, cantau, se agitau...nebunie si zapaceala...dar era de asteptat, nu?:)
am fost placut surprinsa sa constat ca Eric e destul de ascultator, in sensul ca de data asta nu s-a mai 'crizat' cand sarbatoritul a venit sa-i ia din mana masinuta primita de el cadou...:) i-a dat-o fara sa caraie...ba chiar s-a dus la el sa i-o inmaneze personal..:)
si am mai constatat ceva: Eric e cumintel...linistit, prefera sa stea si sa cerceteze locul si oamenii...decat sa se bage in hora, vorba aia...asa incat am stat si ne-am uitat la cei mari(si unii mititei) cum erau antrenati in joc de o animatoare imbracata in printesa...:) n-a plans, nu s-a mai speriat de lume, zgomote (ca altadata)...drept urmare pot declara ca a mai crescut si el putin si a prins experienta...;)
totusi, declar ca astfel de petreceri sunt potrivite pt cei mai marisori, de la 4 ani sa zicem...pt ca astia micii nu gusta prea mult din ceea ce inseamna petrecere si mai mult din tot entertainment-ul oferit de organizatori...:)
oricum, ramane o experienta in viata oricui si niste amintiri placute...:)
iar cateva pozici, aveti in galeria cu poze...:)
evident, mamici, tatici, printre ei misunau copilasii agitati, care fugeau intr-una, tipau, cantau, se agitau...nebunie si zapaceala...dar era de asteptat, nu?:)
am fost placut surprinsa sa constat ca Eric e destul de ascultator, in sensul ca de data asta nu s-a mai 'crizat' cand sarbatoritul a venit sa-i ia din mana masinuta primita de el cadou...:) i-a dat-o fara sa caraie...ba chiar s-a dus la el sa i-o inmaneze personal..:)
si am mai constatat ceva: Eric e cumintel...linistit, prefera sa stea si sa cerceteze locul si oamenii...decat sa se bage in hora, vorba aia...asa incat am stat si ne-am uitat la cei mari(si unii mititei) cum erau antrenati in joc de o animatoare imbracata in printesa...:) n-a plans, nu s-a mai speriat de lume, zgomote (ca altadata)...drept urmare pot declara ca a mai crescut si el putin si a prins experienta...;)
totusi, declar ca astfel de petreceri sunt potrivite pt cei mai marisori, de la 4 ani sa zicem...pt ca astia micii nu gusta prea mult din ceea ce inseamna petrecere si mai mult din tot entertainment-ul oferit de organizatori...:)
oricum, ramane o experienta in viata oricui si niste amintiri placute...:)
iar cateva pozici, aveti in galeria cu poze...:)
vineri, 19 martie 2010
ganduri...
n-am scris demult...adevarul e ca am avut si am o mie de ganduri...si ziua si noaptea, cand inevitabil ma trezesc ... ganduri legate de nastere, de Eric si gelozia lui care se manifesta de pe acum, de perioada de acomodare in noua formula...de diverse alte chestii marunte ale existentei noastre...
oricum, Eric este intr-o faza de acumulari rapide si de progrese vizibile de la o saptamana la alta... in afara de asta, este foarte sensibil, empatic si nedezlipit de mine... sigur, am si eu clipe de relaxare cand il las cu bunicii, asa stiu ca e in siguranta si se simte bine cu ei...ma gandesc cum o sa impart si capra si varza de la vara...avem noroc de bunici iubitori si saritori la nevoie...in plus, e vara, cald, toata ziua pe afara...timpul va zbura practic...
aaa...si va merge in concediu doar cu tati si o pereche de bunici...iar eu voi sta cu Filip acasa...sa ne acomodam unii cu altii..stiu ca va fi f bine pt Eric, eu insa ma stresez pana o sa-i vad iar acasa...e asa goala casa cand el e in 'delegatie'...chiar si pentru o zi...:)
si eu trec prin diverse stari...cand jos, cand sus...hormonii de sarcina, bata-i vina...;)
ma bucur ca deocamdata totul e bine, copiii sanatosi...noi obositi de pe acuma...avem nevoie de cateva zile pentru noi...si asta cat de repede...:)
revin cu forte proaspete! cat de curand!
oricum, Eric este intr-o faza de acumulari rapide si de progrese vizibile de la o saptamana la alta... in afara de asta, este foarte sensibil, empatic si nedezlipit de mine... sigur, am si eu clipe de relaxare cand il las cu bunicii, asa stiu ca e in siguranta si se simte bine cu ei...ma gandesc cum o sa impart si capra si varza de la vara...avem noroc de bunici iubitori si saritori la nevoie...in plus, e vara, cald, toata ziua pe afara...timpul va zbura practic...
aaa...si va merge in concediu doar cu tati si o pereche de bunici...iar eu voi sta cu Filip acasa...sa ne acomodam unii cu altii..stiu ca va fi f bine pt Eric, eu insa ma stresez pana o sa-i vad iar acasa...e asa goala casa cand el e in 'delegatie'...chiar si pentru o zi...:)
si eu trec prin diverse stari...cand jos, cand sus...hormonii de sarcina, bata-i vina...;)
ma bucur ca deocamdata totul e bine, copiii sanatosi...noi obositi de pe acuma...avem nevoie de cateva zile pentru noi...si asta cat de repede...:)
revin cu forte proaspete! cat de curand!
joi, 11 februarie 2010
2 ani, 2 luni si 2 zile...
intamplator mi-am aruncat ochii pe acel faimos ticker ce indica varsta copilasilor...si...ce vad??? o frumoasa varsta...a lui Eric, evident...:) am eu un fix cu date, cifre si alte alea...care sunt usor de retinut sau care 'arata bine'...ma rog...
cateva cuvinte noi in vocabularul nostru, musai sa le notez ca altfel le uit...:)
apti = lapte
pima = paine
uptu = suc
camana = camera
imana = inima
iken = weekend
balea = bariera
topote = clopote
papes = pampers
nina otie = masina rosie
mina batu = lumina albastra (nu facem diferenta intre feminin si masculin;)
teii = papuceii
nasii = pantalonasii
laii = ochelarii
revin cu completari, ca pe moment nu imi vin in minte altele speciale..;)
in general,repeta ultima silaba sau ultimele silabe dintr-un cuvant...caz in care putem descifra ce vrea sa spuna...daca insa cuvantul e mai intortocheat, mai lung, apoi nici un DEX din lume nu ne-ar ajuta sa intelegem..;)
cateva cuvinte noi in vocabularul nostru, musai sa le notez ca altfel le uit...:)
apti = lapte
pima = paine
uptu = suc
camana = camera
imana = inima
iken = weekend
balea = bariera
topote = clopote
papes = pampers
nina otie = masina rosie
mina batu = lumina albastra (nu facem diferenta intre feminin si masculin;)
teii = papuceii
nasii = pantalonasii
laii = ochelarii
revin cu completari, ca pe moment nu imi vin in minte altele speciale..;)
in general,repeta ultima silaba sau ultimele silabe dintr-un cuvant...caz in care putem descifra ce vrea sa spuna...daca insa cuvantul e mai intortocheat, mai lung, apoi nici un DEX din lume nu ne-ar ajuta sa intelegem..;)
sâmbătă, 6 februarie 2010
viata la tara...
cateva guri de aer proaspat si rece de la tara...un soare frumos dar cu dinti...bujori in obrajori...si apoi un somn bun pe masina venind spre casa...:)
joi, 4 februarie 2010
AJUTOR UMANITAR!
VIATA TREBUIE PRETUITA! UN AJUTOR MIC, POATE FACE ATAT DE MULT!
dupa ce am citit povestea lor, nu prea am alte cuvinte...oricine, oricand poate ajunge in locul lor...zic doar: 'Haideti sa-i ajutam, atat cat poate fiecare! Orice suma, cat de mica, e un ajutor imens si poate insemna drumul spre vindecare!'
povestea lor aici:
http://zicolorata.blogspot.com/2010/02/pentru-florin.html
dupa ce am citit povestea lor, nu prea am alte cuvinte...oricine, oricand poate ajunge in locul lor...zic doar: 'Haideti sa-i ajutam, atat cat poate fiecare! Orice suma, cat de mica, e un ajutor imens si poate insemna drumul spre vindecare!'
povestea lor aici:
http://zicolorata.blogspot.com/2010/02/pentru-florin.html
joi, 14 ianuarie 2010
Ce descoperire...
nu stiu la ce va asteptati sa va povestesc... insa incep asa:
ieri, dupa plimbarea de dimineata (ma rog, nu chiar asa de dimineata), vine Eric, tot un zambet si-o veselie, cu pantalonii suflecati peste ghetute, uzi si murdari... in prima faza, n-am stiut ce-a patit, cum ar trebui sa rectionez...am aflat destul de repede (fusese la plimbare cu bunicii), ca a gasit ditamai baltoaca si s-a repezit in ea de parca s-ar fi balacit in piscina, intr-o zi calduroasa de vara...:)
degeaba insistente, degeaba incercari nereusite de a-l extrage de acolo, copilul chiuia si improsca apa si cu cat sarea mai sus apa cu atat era el mai incantat...sa mai zic si ca pana acum n-a fost deloc tentat de balti, dimpotriva, nu-i place sa fie ud sau murdar de nici o culoare...:)
iata insa ca ma uimeste pe zi ce trece, descopar si descopera lucruri noi, gusturi noi, placeri noi...si nevinovate...;)
ieri, dupa plimbarea de dimineata (ma rog, nu chiar asa de dimineata), vine Eric, tot un zambet si-o veselie, cu pantalonii suflecati peste ghetute, uzi si murdari... in prima faza, n-am stiut ce-a patit, cum ar trebui sa rectionez...am aflat destul de repede (fusese la plimbare cu bunicii), ca a gasit ditamai baltoaca si s-a repezit in ea de parca s-ar fi balacit in piscina, intr-o zi calduroasa de vara...:)
degeaba insistente, degeaba incercari nereusite de a-l extrage de acolo, copilul chiuia si improsca apa si cu cat sarea mai sus apa cu atat era el mai incantat...sa mai zic si ca pana acum n-a fost deloc tentat de balti, dimpotriva, nu-i place sa fie ud sau murdar de nici o culoare...:)
iata insa ca ma uimeste pe zi ce trece, descopar si descopera lucruri noi, gusturi noi, placeri noi...si nevinovate...;)
luni, 4 ianuarie 2010
La zapada...
nu ne declaram fani ai zapezii...ador zapada daca ma uit la ea de pe geam, daca o vad la televizor, in poze, in filme...
prin urmare, nici Eric nu poate (a se traduce nu vrea) sa zica 'hai afara la zapada...' nu, nu pentru ca nu poate rosti cuvintele astea, ci pentru ca nu-i place sa iasa afara pe frig, sa fie imbracat gros si incomod si sa calce pe zapada inselatoare...:)
cu toate astea, e musai sa iesim, asa incat ne facem curaj, il intreb (inutil de altfel): "Mami, iesim afara la zapada?" si evident raspunsul lui, invariabil este: 'NU !!!" dupa ce ne echipam intr-un final, iesim si pasim nesiguri pe zapada...e ca un mosulica precaut, nu vrea sa puna mana pe zapada, nici sa cada cumva, doamne pazeste...:)
avem si poze doveditoare...insa pozele nu pot exprima exact ceea ce simte el si nici cererile de luat in 'bate' sau de 'hai mami tut"...adica sus, in casa...:)
speram totusi sa ne obisnuim si cu zapada, ca doar trebuie sa testam noua saniuta...:)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)