Bibi e o frumusete de copil, cu niste ochisori superbi si o mare dorinta de a creste mare...dar din pacate are grave probleme de sanatate. Are nevoie rugenta de transplant de maduva.
Haideti sa-l ajutam sa se faca bine!
Aici puteti citi povestea lui:
http://viatacudba.blogspot.com
miercuri, 27 aprilie 2011
luni, 11 octombrie 2010
despre socializare si altele...
am fost din nou, in weekend la o petrecere pentru copii...nu ratam astfel de ocazii, mai ales cand e vorba de copilasii prietenilor nostri....la ultimele 3 petreceri, am fost in formula completa, adica 4...:) stiti si voi cat de greu e sa ajungi la ora fixa undeva, cand ai un copil...dar cand ai doi, deja e aventura...:)
oricum, am remarcat faptul ca Filip e foarte cuminte, ca de obicei, nu face decat sa priveasca in jur, tinut in brate la verticala, evident...si dupa o vreme, cand i se face foame, servim masa si tragem un pui de somn, in toata harmalaia aferenta unei petreceri de copii...:)
Eric in schimb, e foarte rusinos, de cum intram se ascunde dupa fusta mamei sau in brate la tati...asta pana se obisnuieste putin cu atmosfera...desi e un copil foarte vesel, jucaus, vorbaret si extrovertit, cand ajungem intr-o astfel de locatie, plina cu adulti si copii, el devine timid, retras si deloc sociabil sau comunicativ...sper sa fie doar o etapa la varsta asta, sa ne invatam sa socializam si sa ne jucam si cu copiii, nu doar cu adultii...:) evident, sper inca sa-l schimbe gradinita, pe care n-o frecventam deocamdata din motive obiective...;)
una peste alta, nu ne plac petrecerile din cauza galagiei si a decibelilor din boxe (chiar nu inteleg de ce e nevoie de muzica data foarte tare la o petrecere pentru copii) a tunurilor de confetti, care ne sperie rau de tot si a cantecului 'LA MULTI ANI!'...:) mda, am un copil foarte sensibil, sper cu timpul sa se obisnuiasca cu toate si sa participe cu placere la astfel de 'intruniri' de pici...:)
oricum, am remarcat faptul ca Filip e foarte cuminte, ca de obicei, nu face decat sa priveasca in jur, tinut in brate la verticala, evident...si dupa o vreme, cand i se face foame, servim masa si tragem un pui de somn, in toata harmalaia aferenta unei petreceri de copii...:)
Eric in schimb, e foarte rusinos, de cum intram se ascunde dupa fusta mamei sau in brate la tati...asta pana se obisnuieste putin cu atmosfera...desi e un copil foarte vesel, jucaus, vorbaret si extrovertit, cand ajungem intr-o astfel de locatie, plina cu adulti si copii, el devine timid, retras si deloc sociabil sau comunicativ...sper sa fie doar o etapa la varsta asta, sa ne invatam sa socializam si sa ne jucam si cu copiii, nu doar cu adultii...:) evident, sper inca sa-l schimbe gradinita, pe care n-o frecventam deocamdata din motive obiective...;)
una peste alta, nu ne plac petrecerile din cauza galagiei si a decibelilor din boxe (chiar nu inteleg de ce e nevoie de muzica data foarte tare la o petrecere pentru copii) a tunurilor de confetti, care ne sperie rau de tot si a cantecului 'LA MULTI ANI!'...:) mda, am un copil foarte sensibil, sper cu timpul sa se obisnuiasca cu toate si sa participe cu placere la astfel de 'intruniri' de pici...:)
joi, 9 septembrie 2010
2 luni, 2 saptamani si 2 zile...
au trecut deja 2 luni de la ultima postare...luni in care preocuparile si prioritatile mele s-au schimbat, si la fel tot ceea ce se intampla cu noi si in jurul nostru... totul graviteaza acum in jurul celor doi printisori, totul trebuie impartit cu grija, asa incat cel mare sa nu simta nici o schimbare in viata lui care sa-i ameninte suprematia...
viata cu 2 copii nu e usoara, timpul meu s-a redus substantial...as putea spune ca daca as incerca sa le fac pe toate asa cum ar trebui n-as avea timp nici sa mananc...insa declar sus si tare ca nu sunt femeia model, nu vreau sa le pot face pe toate, vreau sa pot sa ma bucur de aceasta perioada frumoasa, dar care trece atat de repede...sa ma bucur de a doua minune din viata noastra, de micul printisor, care e la fel de cuminte si papacios ca atunci cand am venit cu el acasa din maternitate...sa ma bucur de Eric si de toate nazdravaniile lui, sa fiu incantata de cat de frumos a crescut si cat de istet a devenit, de vocabularul lui care se imbogateste pe zi ce trece, de puterea lui de a intelege si a percepe lumea...
acum, la 2 luni, 2 saptamani si 2 zile de cand printisorul a intrat in viata noastra, fac un bilant si nu pot decat sa fiu multumita de tot ce s-a intamplat pana acum cu noi...
Filip e adorabil...suntem deja mult mai activi, zambim si gangurim inca de dimineata, de la trezire, stam foarte bine la mami in brate si ne tinem capul sus fara probleme, ce mai, suntem baieti mari...avem peste 6 kilograme...suntem deja la hainute de 3-6 luni, unele ne sunt bune acum, pentru o scurta perioada...
adevarul e ca suntem mai relaxati acum, nu mai sarim la fiecare scancet, nu ne mai panicam din orice si incercam sa ne bucuram de fiecare etapa a vietii noastre, a vietii lor alaturi de noi...e frumos dar e si greu, insa n-as schimba cu nimeni viata mea de acum...
fratiorul mai mare, Eric, evident, e foarte grijuliu cu cel mic, il mangaie si-l protejeaza de intrusi, pe care nu-i lasa nici macar sa puna mana pe Filip sau pe caruciorul lui... sper ca si pe viitor relatia dintre ei sa fie una la fel ca cea de acum, sau de ce nu mult mai stransa si apropiata, luand in calcul trecerea anilor...
in concluzie, sa fim sanatosi si sa avem putere sa ne bucuram alaturi de ei si de realizarile lor...
viata cu 2 copii nu e usoara, timpul meu s-a redus substantial...as putea spune ca daca as incerca sa le fac pe toate asa cum ar trebui n-as avea timp nici sa mananc...insa declar sus si tare ca nu sunt femeia model, nu vreau sa le pot face pe toate, vreau sa pot sa ma bucur de aceasta perioada frumoasa, dar care trece atat de repede...sa ma bucur de a doua minune din viata noastra, de micul printisor, care e la fel de cuminte si papacios ca atunci cand am venit cu el acasa din maternitate...sa ma bucur de Eric si de toate nazdravaniile lui, sa fiu incantata de cat de frumos a crescut si cat de istet a devenit, de vocabularul lui care se imbogateste pe zi ce trece, de puterea lui de a intelege si a percepe lumea...
acum, la 2 luni, 2 saptamani si 2 zile de cand printisorul a intrat in viata noastra, fac un bilant si nu pot decat sa fiu multumita de tot ce s-a intamplat pana acum cu noi...
Filip e adorabil...suntem deja mult mai activi, zambim si gangurim inca de dimineata, de la trezire, stam foarte bine la mami in brate si ne tinem capul sus fara probleme, ce mai, suntem baieti mari...avem peste 6 kilograme...suntem deja la hainute de 3-6 luni, unele ne sunt bune acum, pentru o scurta perioada...
adevarul e ca suntem mai relaxati acum, nu mai sarim la fiecare scancet, nu ne mai panicam din orice si incercam sa ne bucuram de fiecare etapa a vietii noastre, a vietii lor alaturi de noi...e frumos dar e si greu, insa n-as schimba cu nimeni viata mea de acum...
fratiorul mai mare, Eric, evident, e foarte grijuliu cu cel mic, il mangaie si-l protejeaza de intrusi, pe care nu-i lasa nici macar sa puna mana pe Filip sau pe caruciorul lui... sper ca si pe viitor relatia dintre ei sa fie una la fel ca cea de acum, sau de ce nu mult mai stransa si apropiata, luand in calcul trecerea anilor...
in concluzie, sa fim sanatosi si sa avem putere sa ne bucuram alaturi de ei si de realizarile lor...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)